Urmareste-ne pe

Hai hui prin Romania - trei

O calatorie printr-o Romanie a povestilor frumoase, a locurilor de vis, a oamenilor cu suflet. O Romanie fara manele, imbulzeli in trafic si injuraturi. Sase zile, 3250 de kilometri, 21…

Citește mai departe...
Hai hui prin Romania - trei

Hai hui prin Romania - doi

O calatorie printr-o Romanie a povestilor frumoase, a locurilor de vis, a oamenilor cu suflet. O Romanie fara manele, imbulzeli in trafic si injuraturi. Sase zile, 3250 de kilometri, 21…

Citește mai departe...
Hai hui prin Romania - doi

Hai hui prin Romania - unu

O calatorie printr-o Romanie a povestilor frumoase, a locurilor de vis, a oamenilor cu suflet. O Romanie fara manele, imbulzeli in trafic si injuraturi. Sase zile, 3250 de kilometri, 21…

Citește mai departe...
Hai hui prin Romania - unu

Hai hui prin Romania - doi

Zimbrii Bucovinei

O calatorie printr-o Romanie a povestilor frumoase, a locurilor de vis, a oamenilor cu suflet. O Romanie fara manele, imbulzeli in trafic si injuraturi. Sase zile, 3250 de kilometri, 21 de judete.

Sase zile am umblat prin Romania. Bucuresti - Bucovina - Maramures - Ardeal - Dunare - Baragan - Marea Neagra. Am vazut locuri frumoase, oameni cu suflet de romani, traditii. Am intalnit aspecte neplacute. Mi-am dat seama, inca o data, ca avem o tara minunata si foarte prost pusa in valoare.

O calatorie pe care am dorit-o de mai multi ani - un drum printre Carpati, fara nici un alt scop decat acela de a incerca sa aflu daca intr-adevar avem o tara care merita sau nu diferitele calificative primite – de la dulcele grai al poetilor, care se intrec in laude si preamariri, pana la eterna “avem o tara frumoasa, dar locuita, din pacate”. Cine are dreptate? Cei care s-au lasat sensibilizati de mirajul Romaniei (in masura in care acest miraj inca mai exista), sau cinicii care sunt gata oricand critice si sa injure?

Ziua doi: Lacul Sfanta Ana - Lacul Rosu - Cheile Bicazului - Varatec - Agapia - Targu Neamt - Gura Humorului

Am pastrat in memorie Sfanta Ana si am pornit in cautarea noilor imagini gata sa imi trezeasca sufletul. Bucuria pura a calatorului - drumul in sine, mai putin destinatia. In zona Gheorghieni am intalnit cateva sute de frati motociclisti mergand spre adunarea harazita acelui weekend. Forta, cai putere, atitudine si impetuozitate, toate razbeau din sunetul motoarelor turate anume sa emita tunetul cu iz de benzina si caldaram.

Trecand de semizeii pe doua roti, am multumit in gand nemtilor ca au facut frane solide pentru utilajele pe care le produc. Nu de alta, dar fara ele ar fi existat un arici mai putin pe lume.

cetatea neamtuluiNu a trebuit sa fac prea multi kilometri pana la urmatorul obiectiv. Strapungand falic aerul prin abruptul spectaculos, Cheile Bicazului. La Lacul Rosu nu am oprit. Gonit de autocarele pline de copii parcate si avand inca pe retina imaginea serafica de la Sfanta Ana, am lasat balta marcata de radacini de copaci in urma si m-am aventurat in serpentinele intotocheate din chei. Ceea ce parea a fi o lupta acerba a stancilor batandu-se cap in cap s-a dovedit a fi in cele din urma un traseu demn de orice pelicula Hollywood-iana, spectaculosul naturii jucandu-se cu inspiratia si lasandu-ma sa imi imaginez zeci de scenarii posibile.

Rotile au trecut din nou pe un alt regim de turatie, mangaind asfaltul fierbinte. Am oprit mai intai la Varatec, apoi la Agapia, acolo unde realitatea se confunda cu spiritualitatea si unde e suficient sa respiri adanc sub o cupola racoroasa pentru a patrunde intr-un alt taram. Civilizatia are alte coordonate in manastirile Moldovei, la fel cum credinta, iubirea si intentiile bune par a avea definitii desprinse dintr-un alt gen de DEX, unul lasat mostenire din veacurile stramosilor. O gura de apa rece dintr-un izvor de pe marginea drumului s-a raspandit rapid in trup si m-a ancorat si mai adanc in decorul pictural in care ma abandonasem prada umbrei binecuvantatoare.

La Targu Neam am vrut sa vad Cetatea de Scaun. Am ajuns pana sub ziduri, dar nu am putut trece de ele. In anii vechi, turcii s-au oprit aici din motive de pietroaie si sageti in flacari. Pe mine nu m-a lasat sa merg mai departe echipa de restauratori care muncea in interiorul cetatii, cautand sa aduca zidurile moldave la o forma cat mai apropiata de cea originala.

manastirea agapiaSpre Manastirea Neamtului am reusit sa regasesc conditia razasilor de acum cinci sute de ani. E drept, intr-o forma redusa ca numar si ingradita sarme, dar inca in viata. Asa cum ostenii Moldovei imparteau padurile cu mandrul animal simbolizat pe stema tarii, la fel si eu, uimit, atras de maretia lor, bucuros ca avem aceasta rara ocazie de a respira acelasi aer, am admirat zimbrii.

Intunericul se apropia cu pasi repezi, asa ca bivuacul devenea o prioritate. M-a primit o poienita din lunca Moldovei. Racoarea placuta a serii s-a amestecat cu stropii de ploaie. Priveam raul cum curge si ma gandeam ca nu exista nimic mai placut decat sa asculti ploaia din cort. Somnul m-a furat facand planuri pentru a doua zi. Pe masura ce gandurile deveau mai lungi, susurul Moldovei parea tot mai aproape. Linistitor ca o oprire a timpului, imi umplea sufletul si ma obliga sa ma las in vrerea lui, dandu-i voie sa imi vegheze somnul catre urmatorul rasarit.

Cum arata Romania ta?

Exista mii de locuri in tara noastra care merita atentia turistilor. Care sunt cele care iti sunt dragi? Ajuta-ne sa ne promovam tara si sa o transformam intr-un loc de care sa ne bucuram zi de zi! Te rugam, foloseste mailul Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea. . Multumim!